maine am o intalnire

si au inceput furnicaturile in stomac. Stiu ca nu e cazul sa am emotii, am o suficienta experienta in pate ca sa stiu cine sunt si pe unde ma situez. Nu incerc sa ma intind mai mult decat mi-e plapuma, nu fac schimbari majore de cariera.. doar incerc o noua colaborare, care mi-as dori sa fie si inceputul unui nou stil de viata, dpdv profesional.

cel mai bine in acest moment mi s-ar potrivi un part-time / project based. Ca sa am timp si pentru copii; sunt prea mici, iar vlad e inca foarte agatat de mine. Alex nu era asa. Cand avea el 6 luni, e m-am intors la birou, fara niciun fel de emotie. Dar el era ok, era stabil fara mine si independent. Vlad e altfel, mai atasat, mai dependent, mai mamos, inca sunt o anexa a lui, desi are aproape 8 luni. Stiu ca e ica mic, dar e si alta fire.

incerc sa-mi clarific in cap ideile. Ce-mi doresc eu in acest moment si cum pot impaca asta nu nevoia copiilor mei pentru prezenta mea. E un echilibru fragil si foarte greu de gasit, pentru ca trebuie sa iau in calcul si nevoia "angajatorului", si nevoia de bani, dar mereu cu un ochi lucid privind la timpul meu necesar / disponibil.

poate m-am grabit cu inceputul cautarilor, poate e inca prea devreme si nu am cum sa iau acum o decizie.

sau poate in toata povestea asta eu sunt si cea care doreste, dar si cea care nu e pregatita sa-si imparta timpul petrecut cu copiii.

(acum era bine sa am multe cititoare care sa-mi dea un sfat :) ).