Vava a facut primul pas singur. A luat mana de pe jucarie, a facut un pas singur si s-a lasat in genunchi. Simplu si firesc.
A doua zi, pe 20 februarie, a facut 2 pasi. Iar de aici incolo nimic nu mai opreste sa cucereasca lumea. Bravo lui, sunt mandra de bebelusul meu.
Acum sunt raciti amandoi, cu muci atotcurgatori, Lale e mai bine, Vava e de abia in prima zi, aia cu muci aposi care cuuuurg si curg. Apa de mare, aspirat, picaturi de nas. Aerosoli. Somn foarte agitat. Maraieli. Mama. Mama.
Abia astept primavara. O adiere calda de vant, un soare care sa ma incalzeasca, o frunzulita, o floricica. O gradina de pus la punct. Asta e planul meu. Sa amenajez curtea din spate: o portiune mica sa o plantez cu legume (sa-mi incerc mana un an, cine stie, poate chiar o sa ma tin de treaba si o sa-mi placa), iar restul gazon, flori de camp si cativa trandafiri. Poate si 3 - 4 pomi. Un chiosc acoperit, jucarii de gradina pentru copii. Sa vedem cat voi reusi sa realizez anul asta.
Am mai spus, dar parca tot imi vine sa mai spun, imi iubesc copiii de mor-mor-mor. Toata ziua ii pup si ii dragalesc, si ii mangai si ii gadil, si ii masez. Suntem intr-un contact fizic permanent. Si imi face placere, si lor la fel. Asa ma simt eu implinita, nu mi-am propus sa fiu denul asta de mama, doar asa mi-a zis mie instinctul sa fiu. Si ne e bine.
Au momente cand se tin ca scaiul de mine, dar, daca ma stiu in apropiere, nu au nicio problema sa se joace singuri si sa exploreze casa pe cont propriu. Asa isi castiga independenta pas cu pas, in ritmul propriu. Lale a fost mai rapid, Vava abia acum incepe sa-si guste libertatea de miscare. Foarte bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu