vineri, 12 aprilie 2013

In marea de frustrari adunate si refulate

care imi marcheaza viata in ultima luna si ceva, vreau sa marchez cateva lucruri minunate despre copii:
Pe 1 aprilie Alex a facut 2 ani si sunt atat de mandra de el, de cum a crescut, de cum se comporta, de tot. Il iubesc de nu am aer, si i-o spun seara la culcare, ca sa stie, ca sa o auda, chiar daca o si simte de cele mai multe ori. Si ca sa nu-l induca in eroare faptul ca-l mai cert si ca-i impun reguli pe care poate nu le intelege si carora cu siguranta nu le intelege rostul; vezi de ex urcatul pe birou sau scosul cartilor mele din biblioteca, sau impinsul fratelui lui. Vreau sa stie ca-l iubesc chiar daca are crize de furie si urla si arunca cu toate jucariile. Vreau sa stie ca-l iubesc in orice conditii si ca ii impun reguli si ii stabilesc o disciplina si spre binele lui (ulterior).
Cautam gradinite, ieri am vazut na chiar aici langa noi, azi am vazut alta un pic mai departe. Ni se potriveste mai mult cea pe care am vazut-o azi, Emerald pe numele ei. Dar mai sunt de vazut, asa ca o hotarare inca nu am luat. Si tot nu-mi vine sa accept ca o sa mearga la gradinita.. parca astept sa se intample ceva in asa fel incat sa nu trebuiasca sa-l introduc de e acum in sistem.
O admir foarte tare pe Raluca ca a reusit sa-i tina acasa pe cei doi baieti ai ei. Desi Matei e deja mare, cred ca are patru ani sau chiar mai mult. Il duce la cursuri pentru copii, la locuri de joaca, dar are un program liber si ea se ocupa de educarea lui. Probabil o ajuta cele 2 bunici foarte mult, dar in timp ce-si creste copiii are si firma ei cu diverse cursuri si workshop-uri, face si un curs serios de design. Wow! Eu nu reusesc sa ma organizez sa ma duc la manichiura, si o am pe Vichi in fiecare zi pana la 6.. Ca sa nu mai vorbim de traduceri (asta chiar e un subiect dureros).

Vlad face 10 luni peste cateva zile si este la fel de atasat de mine si de sanul meu. Este cel mai vesel si zambaret copil, jur ca nu stiu cu cine seamana! Este fericit cu toata fiinta lui si rade cu toata fata. Este minunat de dulce si de moale, si de fin, si de afectuos si de vesel. Sau de trist daca am altceva de facut si nu-i acord arentia pe care si-o doreste.
Rade cand fratele lui face diverse lucruri care i se par lui amuzante.
Merge foarte bine. Are deja o luna de cand strabate singur casa. Asa, cracanat, cu picioarele departate si cu mainile ridicate, cum stie el.

( trebuie sa ma opresc acum, s-a trezit)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu