si hai repede sa consemnam ce am mai facut zilele astea. Vorbesc eu cu mine, ca sa se inteleaga..
Luni (de ziua Pamantului, dar fara sa stiu, evident), am pus gazonul in spate. Manu propria, am zis ca nu mai stau sa cumpar/inchiriez/platesc un utilaj din acela cu tambur care face totul deodata. Nu pot spune ca nu m-ar fi ajutat, ba dimpotriva, ar fi fost foarte util, dar era tardiv, deja ma apucasem. Asa ca eu aruncam semintele de gazon, iar nea caisa (Vasile, de fapt), venea in urma mea cu grebla. Inutil sa spun, dar trebuie sa consemnez si aici, ca niciun om platit nu-ti va face treaba asa cum ai face-o tu. iar gradina mea, viitor loc de joaca, este plina de buruieni bagate sub brazda (care vor rasari foarte vioaie cat de curand), plus bolovani de pamant si pietre. Asa ca apuca-te, Cristiano, si ia totul la mana, pe gratis, dupa ce l-ai platit pe nea caisa! Ma bucur foarte.
Ieri, marti, am plantat rosiile si ardeii, le-am udat, arata bine. Aseara aveam cativa ardei pleostiti, dar in dimineata asta erau toti vioi. Foarte bine. Macar sa nu vina ganganiile sub-pamantene sa mi-i manance! Oare daca le-am plantat de Sf. Gheorghe, o sa considere ca e de datoria lui sa mi le protejeze sau, dimpotriva, o sa le reteze capetele ca la balaur?
Mai in gluma, mai in serios, am emotii foarte mari cu gazonul. Il ud macar o data pe zi, poate azi reusesc sa-l ud de doua ori. Imi fac planuri unde o sa amplasez pavilionul, daca nu cumva ar fi bine sa iau doua pavilioane, de unde sa cumpar jucariile, si cine si cum sa ma ajute cu cele pe care nu le pot cumpara (sau sunt prea scumpe pentru mine acum). Cu poarta si cu toaleta trebuie sa rezolv neaparat, fara ele nici nu se pune problema sa il deschis si vizitatorilor.
Imi schimb viata. Primavara asta a venit cu o decizie pe care o tot framant de multe luni, de fapt, inca din toamna.. Nu vreau sa-l dau pe Alex la gradinita, e prea mic ca sa-l institutionalizez de pe acum. Nici eu nu vreau sa ma intorc la birou, sa fiu avocat si sa rezolv problemele altora, sa stau drepti (a se citi capra) cand spun altii si sa fiu nevoita sa renunt la timpul cu copiii mei in favoarea unei probleme urgente care trebuie rezolvata atunci pe loc. Mi-e mila si de mine si de viata mea singulara ca sa ma torturez asa.
Asa ca am luat o decizie cu care imi doresc nespus sa continuu si sa-mi pot castiga si existenta. Vreau sa functioneze si chiar sunt hotarata sa si fac tot ce trebuie ca sa o si duc la indeplinire. Mai ramane ca stelele sa fie de partea mea.
Vreau sa pun pe picioare acest loc de joaca, in aer liber, cu jucarii pentru copii, cu mese si umbra pentru parinti/bunici/persoane de ingrijire.
Si vreau sa traduc. Legal & business, in principal, ca doar asta am invatat si asta am si facut part-time in ultimii ani. Doar ca acum as vrea sa o fac full-time si sa o transform intr-o sursa constanta de venit.
Gata, am spus-o si am si scris-o. Acum nu mai e doar un gand al meu, e o hotarare si, desi ma feresc de lucruri si sentinte definitive, as vrea ca de data asta asa sa fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu