si au inceput furnicaturile in stomac. Stiu ca nu e cazul sa am emotii, am o suficienta experienta in pate ca sa stiu cine sunt si pe unde ma situez. Nu incerc sa ma intind mai mult decat mi-e plapuma, nu fac schimbari majore de cariera.. doar incerc o noua colaborare, care mi-as dori sa fie si inceputul unui nou stil de viata, dpdv profesional.
cel mai bine in acest moment mi s-ar potrivi un part-time / project based. Ca sa am timp si pentru copii; sunt prea mici, iar vlad e inca foarte agatat de mine. Alex nu era asa. Cand avea el 6 luni, e m-am intors la birou, fara niciun fel de emotie. Dar el era ok, era stabil fara mine si independent. Vlad e altfel, mai atasat, mai dependent, mai mamos, inca sunt o anexa a lui, desi are aproape 8 luni. Stiu ca e ica mic, dar e si alta fire.
incerc sa-mi clarific in cap ideile. Ce-mi doresc eu in acest moment si cum pot impaca asta nu nevoia copiilor mei pentru prezenta mea. E un echilibru fragil si foarte greu de gasit, pentru ca trebuie sa iau in calcul si nevoia "angajatorului", si nevoia de bani, dar mereu cu un ochi lucid privind la timpul meu necesar / disponibil.
poate m-am grabit cu inceputul cautarilor, poate e inca prea devreme si nu am cum sa iau acum o decizie.
sau poate in toata povestea asta eu sunt si cea care doreste, dar si cea care nu e pregatita sa-si imparta timpul petrecut cu copiii.
(acum era bine sa am multe cititoare care sa-mi dea un sfat :) ).
miercuri, 30 ianuarie 2013
luni, 28 ianuarie 2013
si sa nu uit
sa scriu aici ce cuvinte a mai invatat Lale (asa isi spune, Lale, iar lui frate-sau ii spune Uaua).
asadar, spune asa:
usa, cheia, ploua, bale, bule, caco (tractor), baie, pepe (pipi), caca, tai (ceai), asa, atu /ata (altul/alta), mana, muna (lumina), no (nor), soase (soare), unde?, ia, dade (da-te / du-te), aide (haide), bavo (bravo)! ghe (greu), bum (bum! / bumb), bam!, guda (cotcodac/gaina), gundan (gandac), pate (spate / departe), su (sus), gio (jos), pape (papa), pum (spuma), voie, unu, doi, tei (trei), patu (patru/patul), sase.
il spune doar pe s, nu si pe sh (pe tableta nu am diacritice, sau nu stiu eu unde sa caut).
mama repetat de 1000 de ori pe zi e de baza. Si tatu, cu variantele tata si tatsi. Bu e bunica / bunicul, valabil pentru ambele perechi de bunici.
in continuare se refera la el cu tu, nu cu eu.
mananca foarte bine, doarme ziua intre 1 si 3 ore (mai mult daca a iesit afara la joaca), iar noaptea intre 9 si 11 ore. De obicei adoarme la 10 si se trezeste la 7 - 7:30.
e mai dragut cu fratele lui, nu-l mai loveste, dar are momente cand imi spune sa-l pun jos pe vlad si sa-l iau pe el in brate. Sau il da la o parte de langa mine. Sau plange pentru nimicuri ca sa-l bag in seama.
dar are si grija de el, ii spune voie, voie! daca vlad nu are voie intr-un loc, ii aduce jucarii, ii baga suzeta in gura, ii da biberonul.
de baza ramane certatl pe jucarii. Cea mai interesanta jucarie este cea din mana fratelui. Iar asta e valabil si pentru vlad, cat e el de mic :).
asadar, spune asa:
usa, cheia, ploua, bale, bule, caco (tractor), baie, pepe (pipi), caca, tai (ceai), asa, atu /ata (altul/alta), mana, muna (lumina), no (nor), soase (soare), unde?, ia, dade (da-te / du-te), aide (haide), bavo (bravo)! ghe (greu), bum (bum! / bumb), bam!, guda (cotcodac/gaina), gundan (gandac), pate (spate / departe), su (sus), gio (jos), pape (papa), pum (spuma), voie, unu, doi, tei (trei), patu (patru/patul), sase.
il spune doar pe s, nu si pe sh (pe tableta nu am diacritice, sau nu stiu eu unde sa caut).
mama repetat de 1000 de ori pe zi e de baza. Si tatu, cu variantele tata si tatsi. Bu e bunica / bunicul, valabil pentru ambele perechi de bunici.
in continuare se refera la el cu tu, nu cu eu.
mananca foarte bine, doarme ziua intre 1 si 3 ore (mai mult daca a iesit afara la joaca), iar noaptea intre 9 si 11 ore. De obicei adoarme la 10 si se trezeste la 7 - 7:30.
e mai dragut cu fratele lui, nu-l mai loveste, dar are momente cand imi spune sa-l pun jos pe vlad si sa-l iau pe el in brate. Sau il da la o parte de langa mine. Sau plange pentru nimicuri ca sa-l bag in seama.
dar are si grija de el, ii spune voie, voie! daca vlad nu are voie intr-un loc, ii aduce jucarii, ii baga suzeta in gura, ii da biberonul.
de baza ramane certatl pe jucarii. Cea mai interesanta jucarie este cea din mana fratelui. Iar asta e valabil si pentru vlad, cat e el de mic :).
duminică, 27 ianuarie 2013
cel mai frumos vis
l-am avut in adolescenta. 16-17 ani sa fi avut, poate chiar 18, pentru ca deja faceam naveta in orasul invecinat pentru meditatii la gramatica si istorie. Asa se intra atunci la Drept - cu examene criminale la gramatica, istorie si economie, cate 100 de grile la fiecare materie, cu 0, 1 sau 2 raspunsuri corecte.
Revenind, visul meu cel mai frumos era cu mine si despre mine. Era vara si zburam peste Dunare, dinspre Orsova inspre Turnu Severin, via Portile de Fier, si inapoi. In sus, in jos, zburam si zburdam, nestingherita si fara pic de efort. Minunata senzatie de plutire. Si soarele stralucea, copacii erau verzi si ca o patura pe dealurile de pe marginea fluviului, iar apa reflecta lumina, invaluind totul intr-o sclipire aproape orbitoare. N-am eu nici cuvintele, nici lirica necesara, dar poate ati fost vreodata intr-un loc de genul si intr-un moment de genul, asa ca stiti.
Dar cel mai bine tin minte senzatia de fericire si pace interioara absoluta. Da, asta e ceva cu adevarat minunat. Si n-o mai traisem pana atunci, sau poate doar in copilaria mica s-o mai fi trait, dar nu mai tineam minte. Din fericire mai tarziu, pe la 30 de ani, am avut-o din nou. Si de data asta nu in vis, ci aievea. Si nu doar o data, ci de multe, multe ori. Cu copiii mei, cu fiecare dintre ei. Fie cand ii puneam la san, fie cand dormeam cu ei, fie cand ii plimbam. E acolo, o senzatie de fericire absoluta, care ne invaluie intr-o bula de liniste si preaplin. Ah, 100 de copii as face, numai pentru fericirea asta!
Cel mai urat cosmar l-am avut in copilarie, inca il tin minte, dar nu vreau sa-l scriu aici, poate totusi o sa-l uit.
Revenind, visul meu cel mai frumos era cu mine si despre mine. Era vara si zburam peste Dunare, dinspre Orsova inspre Turnu Severin, via Portile de Fier, si inapoi. In sus, in jos, zburam si zburdam, nestingherita si fara pic de efort. Minunata senzatie de plutire. Si soarele stralucea, copacii erau verzi si ca o patura pe dealurile de pe marginea fluviului, iar apa reflecta lumina, invaluind totul intr-o sclipire aproape orbitoare. N-am eu nici cuvintele, nici lirica necesara, dar poate ati fost vreodata intr-un loc de genul si intr-un moment de genul, asa ca stiti.
Dar cel mai bine tin minte senzatia de fericire si pace interioara absoluta. Da, asta e ceva cu adevarat minunat. Si n-o mai traisem pana atunci, sau poate doar in copilaria mica s-o mai fi trait, dar nu mai tineam minte. Din fericire mai tarziu, pe la 30 de ani, am avut-o din nou. Si de data asta nu in vis, ci aievea. Si nu doar o data, ci de multe, multe ori. Cu copiii mei, cu fiecare dintre ei. Fie cand ii puneam la san, fie cand dormeam cu ei, fie cand ii plimbam. E acolo, o senzatie de fericire absoluta, care ne invaluie intr-o bula de liniste si preaplin. Ah, 100 de copii as face, numai pentru fericirea asta!
Cel mai urat cosmar l-am avut in copilarie, inca il tin minte, dar nu vreau sa-l scriu aici, poate totusi o sa-l uit.
luni, 14 ianuarie 2013
de 3 zile
au inceput achizitiile lingvistice si vreau sa le notez aici, chiar daca nu le pot reda exact, poate peste ani, citindu-le, imi voi aminti si vocea lui si tonul pe care le spune:
bale
bule
ai (hai)
tai (stai)
mai!
a inceput sa spuna si "io" cu referire la persoana lui. pana acum spunea exclusiv "tu", aratand catre el. in schimb spunea si inca mai spune "mea" (a mea).
acum e afara cu vichi, la joaca in zapada. iar vlad doarme deja de 2 ore si ceva, ar trebui sa intru un pic la el sa vad ce face. de cand era mic bebelus nu a mai dormit atat de mult :)
bale
bule
ai (hai)
tai (stai)
mai!
a inceput sa spuna si "io" cu referire la persoana lui. pana acum spunea exclusiv "tu", aratand catre el. in schimb spunea si inca mai spune "mea" (a mea).
acum e afara cu vichi, la joaca in zapada. iar vlad doarme deja de 2 ore si ceva, ar trebui sa intru un pic la el sa vad ce face. de cand era mic bebelus nu a mai dormit atat de mult :)
miercuri, 9 ianuarie 2013
Copiii dorm
unul in dreapta mea, in patul mare, iar celalalt in stanga mea, in patutul lui. Amandoi dorm pe burta, cu manutele ridicate, pe langa cap. Unul e acoperit cu paturica, celalalt nu, nu suporta sa fie acoperit cu nimic, cu greu noaptea reusesc sa-l tin acoperit cu pilota. Unul are 1 an si 9 luni, celalalt aproape 7 luni. Si creeesc. Si repede si incet, nici nu stiu.. Ma bucur de fiecare moment cu ei, ii pup si ii dragalesc, mai si refuz, mai si las sa planga, mai si ridic tonul.. Caut solutii, cele mai bune pentru ei, tot timpul cu un ochi in perspectiva, pentru ca, ce e bine si caldut acum, e posibil sa dauneze in timp.
Dar ne e bine, ne-am gasit un soi de echilibru la care am tot visat inca de cand l-am nascut pe Vlad. Cam de pe la 5 luni ale lui a inceput sa fie mai respirabil aerul. Si asta pentru ca l-am lasat pe jos, pe salteluta si activitati (si nu numai), el fiind deja interesat de mersul in 4 labe. De altfel, i-a luat exact o saptamana de cand a reusit sa se tina in 4 labe pana a mers foarte bine in aceleasi 4 labe. Iar apoi a renuntat sa mai exerseze, s-a ridicat direct in picioare :)). Tin minte ca se tinea si cu dintii de marginea canapelei si se tragea in sus.. in picioare, de acolo se vedea lumea cel mai bine! si un zambet triumfator i se latea pe toata fata :).
Acum sta bine in picioare, a invatat sa se si lase usor in fund / pe burta (evident, dupa numeroase cazaturi si incercari), sta si in fund si pe genunchi de cateva zile. Si colac peste pupaza azi l-am vazut in doua randuri ca a luat mana de pe obiectul de sprijin, ca sa stea in picioare singur, nesustinut.. Si nu are nici 7 luni implinite, dar il asteapta o lume intreaga de descoperit, pentru ce sa stea :).
In acelasi sens al saltului in evolutia personala de ieri am luat in serios si diversificarea. Am cam lalait-o pana acum, ba cu cereale, ba un fructe, dar gata, pruncului ii este foame si i-am bagat direct 4 mese diversificate pe zi! Si culmea, mananca foarte bine, cu o pofta extraordinara, fara sa refuze nimic din ce ii dau. Iar bonus, maaare bonus, doarme mult mult mai bine, si mult mai linistit. Iar eu de alaltaieri pana azi m-am transformat dintr-o never sleeping mom intr-o happy mom, cu timp de scris si pe blog (manichiura o fac dupa ce termin postul asta, daca mai e timp :D).
Alex e in plina etapa a lui NU. Pe toate vocile, pe toate intonatiile, la orice ora din zi sau din noapte, in toate situatiile si chiar si in locul lui DA. Cand isi da seama ca de fapt vrea sa spuna Da, se corecteaza dupa o secunda si spune BA DA. Spune mama si tatu, pa e apa, pape e papa, pacu e copacul/capacul/parcul dupa caz, bu e bunica/bunicul, su e sus, maaa e maredude e du-te/da-te la o parte.
Stie cum face cainele, pisica, vaca si oaia. Gesticuleaza in timp ce ii cantam, in functie de versurile cantecului. De altfel, prima lui propozitie a si fost "tata taie" spus "ta taie" din versul Tata taie la rindea/Iar eu bat din palme asa!
In vacanta la Buciumeni l-a invatat pe AU, si il foloseste, big time! Orice lovitura, orice atingere mai serioasa este au. Loviturile mai puternice sunt Bum! spus cu emfaza si repetat, plus aratat locul unde s-a produs bum!
Ii place foarte mult sa se joace pe tableta. Are cateva jocuri foarte interesante, cu puzzle si cu diverse forme/culori, cu animale, de desenat, de cantat. Toate ii plac si ar sta ore in sir sa se joace la Muu (asta e denumirea tabletei, dupa jocul de puzzle cu vacuta). Incerc sa-l temperez si sa-i limitez accesul la tableta, dar se lasa cu plansete si vaiete, evident.
Cam asa se prezinta copiii. Eu ma prezint mai linistita, am depasit furtuna cea mare (sper sa nici nu mai am alta la fel de urata prea curand, prea a fost devastatoare) si incerc sa-mi clarific planurile de viitor. Imi doresc si sa lucrez si sa am bani suficienti, dar si sa am timp pentu mine, pentru copii si pentru sotul meu. Trebuie sa imi clarific pe ce cale trebuie sa merg ca sa ma apropii cat mai mult de echilibrul intre cele de mai sus. Pentru ca imi dau seama ca si frumoasa si devreme acasa nu se poate. Sau, ma rog, nu se poate la mine, caci dupa cum ma vad nu prea sunt vreo superfemeie, ba mai degraba una care reuseste destul de putine, care nu e nici foarte organizata, nici foarte perseverenta, nici foarte curajoasa.. ce sa mai, nu stiu daca printre calitatile mele as putea gasi vreaun "foarte... ceva".. Poate doar printre defecte, dar astea sunt lucruri pe care nu le discut :D poate daca ma fac ca nu exista, chiar asa o sa fie :)).
Gata pentru azi, ia sa vad ce-i cu unghiile astea
Dar ne e bine, ne-am gasit un soi de echilibru la care am tot visat inca de cand l-am nascut pe Vlad. Cam de pe la 5 luni ale lui a inceput sa fie mai respirabil aerul. Si asta pentru ca l-am lasat pe jos, pe salteluta si activitati (si nu numai), el fiind deja interesat de mersul in 4 labe. De altfel, i-a luat exact o saptamana de cand a reusit sa se tina in 4 labe pana a mers foarte bine in aceleasi 4 labe. Iar apoi a renuntat sa mai exerseze, s-a ridicat direct in picioare :)). Tin minte ca se tinea si cu dintii de marginea canapelei si se tragea in sus.. in picioare, de acolo se vedea lumea cel mai bine! si un zambet triumfator i se latea pe toata fata :).
Acum sta bine in picioare, a invatat sa se si lase usor in fund / pe burta (evident, dupa numeroase cazaturi si incercari), sta si in fund si pe genunchi de cateva zile. Si colac peste pupaza azi l-am vazut in doua randuri ca a luat mana de pe obiectul de sprijin, ca sa stea in picioare singur, nesustinut.. Si nu are nici 7 luni implinite, dar il asteapta o lume intreaga de descoperit, pentru ce sa stea :).
In acelasi sens al saltului in evolutia personala de ieri am luat in serios si diversificarea. Am cam lalait-o pana acum, ba cu cereale, ba un fructe, dar gata, pruncului ii este foame si i-am bagat direct 4 mese diversificate pe zi! Si culmea, mananca foarte bine, cu o pofta extraordinara, fara sa refuze nimic din ce ii dau. Iar bonus, maaare bonus, doarme mult mult mai bine, si mult mai linistit. Iar eu de alaltaieri pana azi m-am transformat dintr-o never sleeping mom intr-o happy mom, cu timp de scris si pe blog (manichiura o fac dupa ce termin postul asta, daca mai e timp :D).
Alex e in plina etapa a lui NU. Pe toate vocile, pe toate intonatiile, la orice ora din zi sau din noapte, in toate situatiile si chiar si in locul lui DA. Cand isi da seama ca de fapt vrea sa spuna Da, se corecteaza dupa o secunda si spune BA DA. Spune mama si tatu, pa e apa, pape e papa, pacu e copacul/capacul/parcul dupa caz, bu e bunica/bunicul, su e sus, maaa e maredude e du-te/da-te la o parte.
Stie cum face cainele, pisica, vaca si oaia. Gesticuleaza in timp ce ii cantam, in functie de versurile cantecului. De altfel, prima lui propozitie a si fost "tata taie" spus "ta taie" din versul Tata taie la rindea/Iar eu bat din palme asa!
In vacanta la Buciumeni l-a invatat pe AU, si il foloseste, big time! Orice lovitura, orice atingere mai serioasa este au. Loviturile mai puternice sunt Bum! spus cu emfaza si repetat, plus aratat locul unde s-a produs bum!
Ii place foarte mult sa se joace pe tableta. Are cateva jocuri foarte interesante, cu puzzle si cu diverse forme/culori, cu animale, de desenat, de cantat. Toate ii plac si ar sta ore in sir sa se joace la Muu (asta e denumirea tabletei, dupa jocul de puzzle cu vacuta). Incerc sa-l temperez si sa-i limitez accesul la tableta, dar se lasa cu plansete si vaiete, evident.
Cam asa se prezinta copiii. Eu ma prezint mai linistita, am depasit furtuna cea mare (sper sa nici nu mai am alta la fel de urata prea curand, prea a fost devastatoare) si incerc sa-mi clarific planurile de viitor. Imi doresc si sa lucrez si sa am bani suficienti, dar si sa am timp pentu mine, pentru copii si pentru sotul meu. Trebuie sa imi clarific pe ce cale trebuie sa merg ca sa ma apropii cat mai mult de echilibrul intre cele de mai sus. Pentru ca imi dau seama ca si frumoasa si devreme acasa nu se poate. Sau, ma rog, nu se poate la mine, caci dupa cum ma vad nu prea sunt vreo superfemeie, ba mai degraba una care reuseste destul de putine, care nu e nici foarte organizata, nici foarte perseverenta, nici foarte curajoasa.. ce sa mai, nu stiu daca printre calitatile mele as putea gasi vreaun "foarte... ceva".. Poate doar printre defecte, dar astea sunt lucruri pe care nu le discut :D poate daca ma fac ca nu exista, chiar asa o sa fie :)).
Gata pentru azi, ia sa vad ce-i cu unghiile astea
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)