e asa de liniste in casa

ca-mi tiuie urechile :) nu chiar, glumesc.. un pic de liniste e bine-venita.

copiii dorm, alex in dormitor cu vichi, iar vlad aici cu mine - l-am leganat un pic si a adormit, i-am pus o paturica peste el (strategic, mai mult peste maini, caci tresare si se trezeste) si acum respira linistit si-si vede de somnul si visele lui

cresc pe zi ce trece si nu ma pot abtine sa nu-i iubesc cu disperare; daca as putea, i-as absorbi cu totul. ba chiar fac si gestul de a-i absorbi, ii trag in piept cu nasul si cu gura, ca sa mi-i mai incorporez inca o data. caci cu fiecare dintre ei am fost una, iar acum cu fiecare dintre ei suntem doi :)

alex e fabulos, cat de bine se misca, cat de repede si de haios alearga, cum aluneca / se impiedica si cade pe burta si scoate un oooo de mirare / dezamagire :)) cum spune mama, tata, a ma (a mea), tu (adica el, nu stie inca de eu), cum anunta ca a facut ca (caca), aratand cu degetul spre fund, cum isi cauta noaptea biberonul printre perne, cum asteapta cumintel sa-i fac laptele daca s-a trezit noaptea mai devreme decat ma asteptam si biberonul nu e gata, si multe multe altele.. multe mutrite si expresii, mult raset si multa fericire pe care nu am cum sa le scriu aici si pe care mi-e ciuda ca o sa le uit, si asa as vrea sa opresc timpul in loc

iar vlad, vlad e minunat, asa cum nu ma asteptam, cum zambeste cu gura pana la urechi si cu cate o gropita in fiecare obraz, cum se roteste in jurul axei proprii cand sta pe burta si cum inainteaza un pic (asa cum a facut ieri, noroc ca am avut inspiratia sa-i pun un fotoliu langa pat), cum prinde din ce in ce mai bine jucariile si le duce la gurita sa le molfaie, cum impinge din picioruse sau cum urla de foame, cerandu-si drepturile

copiii sunt minunati si creeaza dependenta :)
si pentru ca e totusi un blog si poate cineva, din intamplare, citeste ce scriu, indemnul meu e asta: faceti copii, cat va da mana si cat va tin nervii, dar faceti si bucurati-va de fiecare secunda cu ei
si nu va fie teama sa-i iubiti si sa-i pupati, asta nu e rasfat, doar o manifestare a iubirii. si asa cum va manifestati iubirea, sa va manifestati si limitele, barierele, la fel sa va impuneti si regulile
caci eu cred ca ca alaturi de iubire, disciplina e cel mai mare cadou pe care il puteti face copiiilor vostri (citita la Brazelton si constatata ca fiind potrivita mie)

inca un drum la medic

si inca o tura de nervi si promisiuni cum ca NEVER EVER eu si copiii mei nu mai mergem cu tine cu masina!!! conduci ca un dement si m-am saturat sa-mi fie teama de viteza, de acceleratia brusca, de smucirile de volan, de tot!
casnicia asta e minunata. in general. si in particular :) dar mai putin in momentele cand vreau sa-ti infig unghiile in beregata, sa te sfasii din cap pana in picioare, si sa curga sange, mult sange
arrrghhh

e sambata dimineata

l-am adormit pe vlad, iar alex e cu tatal lui la plimbare.. parfum
m-as fi apucat de fapt sa-i fac de mancare lui alex, dar nu am rosii; trebuie sa astept sa se trezeasca vlad ca sa-l iau la cumparaturi, pentru ca da, nimic nu mai fac de una singura :).. si ce-mi mai placea singuratatea in adolescenata / prima tinerete, hehe, cautam tot felul de tertipuri ca sa nu-mi iau prietenele la vreaun concert sau la vreo plimbare, la vreaun shopping.. solitara, dom'le.. dar gata, copiii mi-au pus capac, de ei n-am cum sa scap :)

viata e frumos azi, chit ca s-au trezit la 7 dimineata, de nu stiam care e stanga si care e dreapta si pe care parte a patului ar trebui sa ma dau jos, ce bun ar fi fost macar un 8! doar e sambata, iar eu obisnuiam sa lenevesc pana cel putin la 10 in wkd

jap-jap, prea multe amintiri in dimineata asta, pune mana si da cu o matura, ca uite si firimiturile si uite si furnicile! asa mi-a zis sotul meu ca furnicile si copiii sunt cei mai buni prieteni, si zau ca asa e, de doua saptamani, chit ca matur zilnic, am doi copii si cateva zeci de furnici. Amuzant e ca l-am invatat pe alex sa le omoare :)) si le lipeste cate o palma cu sete - BAM! cand e marait sau vrea ceva ce nu are voie ii arat cate o furnica si ii spun sa o omoare.. niciodata nu m-as fi suspectat de atata creativitate malefica :))

vlad e un dulce, are 3 luni si jumatate si exerseaza ridicatul in fund, tinut de degetele mele, evident. si rade, i se lumineaza si i se lateste toata fata atunci cand ma vede, cum sa nu-l pupi si cum sa nu-l iubesti non-stop? n-am cum.. si mai si rade cu zgomot uneori, atunci chiar ma topesc. mai ales ca alex a ras cu zgomot tarziu de tot, pe la 8-9 luni, deh, baiat serios, ca tac'su.

as fi vrut sa incep sa traduc, macar cate o ora - doua pe zi, simt nevoia si de activitate intelectuala, mai ales ca am impresia ca ma indobitocesc pe zi ce trece.. nu in sensul urat al cuvantului, ci in sensul acapararii si adormirii mintii de catre rutina gospodariei si a crescutului de copii. Uit cuvinte!! pana mea, trebuie luate niste masuri, dar iar trebuie sa bat pasul pe loc si sa ma las deoparte pentru ca vlad inca nu are un program stabil. Nenea Brazelton spune el ca pe la 3 luni se stabilizeaza ciclurile de somn, frate-sau asa a facut, degeaba, vlad e alt copil si isi vede de treaba lui ne-impresionat de statistici si predictii.

are un singur somn stabil pe zi, cel de dimineata, de la 9:30 - 10:00, dar si sta variaza foarte mult ca durata, uneori doarme 2 ore, alteori doar 30 de minute.
noroc ca este un copil cumintel si sta singur in patut, se uita la carusel sau la tavan sau, mai nou, la cate o jucarica. si sta asa si o ora cateodata. e un copil bun si mi-e asa de drag, cat alex imi e de drag :)

alex nu are stare, e intr-o permanenta verva. tot timpul face ceva, se duce undeva, nu exista mers, exista doar alergat, nu exista linearitate, exista fericire si zambet larg sau suparare si plans. e fabulos sa-l urmaresti cum intelege tot, cum executa diverse comenzi usoare, cum spune prima litera de la diverse cuvinte. exista ca, de la caca, exista ta si ma, exista ba, de la balon / banana, exista ten, de la tren :). se mira cu un oooooo foarte zgomotos, are un a, a, a, a, scurt si repetat cand imi arata ceva sau vrea sa fac ceva. da din cap pentru da si pentru nu.

si s-a trezit vlad :).. ce spuneam mai sus?

nu ma regasesc in nicio retea de socializare si rahatul asta de telefon nu ma lasa sa scriu decat titlul, nu si continutul postulsau habar n-am eu

prima data

in 10 zile cand doarme 2 ore legate

vorbesc de vlad care din  copilul care dormea frecvent 2-3 ore s-a transformat intr-unul care doarme 2-3 minute. de vina e burtica si colicile; si mi-e asa o mila de el, si de mine, acum si mai tarziu.. pentru ca il port numai in brate ca sa se linisteasca, il tin mai tot timpul la san, si parca vad ca o sa-i placa tare - tare si o sa vrea si mai apoi :)

suntem la buciumeni si e racoare, slava cerului, ieri au fost 42 de grade anuntate pentru bucuresti.. nici nu vreau sa ma gandesc ce ar fi insemnat asta pentru noi..

numai conceiu nu se poate numi, dar e bine, e racoare

n-am avut nicio indoiala

timp de 1 an 2 luni si 15 zile
ca sunt mama perfecta pentru alex. eram conectata in permanenta la el, la starile lui de spirit, la dorintele lui. stiam ce vrea, stiam cum si cand trebuie sa reactionez si o faceam brici. relatia cu fiul meu era perfecta si mai ales perfect bilaterala.

si s-a nascut vlad
si aseara m-a lovit criza de mama care nu e (suficient de) buna pentru copiii ei. pentru ca l-am lasat 40 de minute pe vlad nemancat, ca sa pot finaliza procedura de somn a lui alex. si m-am simtit vinovata ca nu am reusit sa gasesc calea si nu am facut alegerea corecta pentru ca niciunul dintre copiii mei sa nu sufere, sa nu se simta neglijat / parasit / dat la o parte.

si am intrat in criza. ca nu ma descurc si ca nu sunt in stare sa fiu o mama buna pentru niciunul dintre copii - cu alex nu petrec suficient timp (exclusiv dedicat lui, asa cum faceam inainte de a-l avea pe vlad), iar pe vlad tocmai l-am lasat nemancat ca sa-i satisfac nevoile lui alex.

si plang de disperare si probabil o sa o mai fac pana gasesc o cale de impacare, cu mine, cu ei, cu situatia, cu viata mea de acum inainte

Joia trecuta

la ora asta (17:37) luasem deja decizia sa nasc. Inca te aveam in burtica si poate ca plecam de la cabinetul medicului, unde pe trecerea de pietoni tatal tau grabit ma tragea de o mana si in acelasi timp imi spunea sa nu ma grabesc.. sau poate ca deja ajunsesem la spital, asteptam sa intru la camera de garda sa fiu consultata si internata.. sau poate eram deja la garderoba, ma schimbam in camasa de noapte roz.. dar un lucru e sigur, inca te aveam in burtica si urma sa te mai am doar pentru cateva ore, pana la 00:45

puiul meu, ai avut o nastere rapida si mult mai usoara ca a fratelui tau. ai iesit dupa ce am impins de 3 ori mai serios, si chiar daca ai avut dubla circulara, nu ai suferit nicio secunda. ai iesit frumos si repede, medicii au lasat cordonul dintre noi inca 1 minut, pana nu a mai pulsat. apoi l-au taiat si asistentele te-au luat sa te curete un pic. ai tipat, dar nu foarte tare, cat sa se stie ca stii sa respiri singur - primul semn de independenta fata de mama ta. mi s-a parut ca erai atat de frumos, ca asa i-am si scris tatalui tau in mesaj, ca esti frumusel foc. tatal tau era acasa, dormea, impreuna cu fratele tau mai mare, Alexandru

procesul nasterii a fost acompaniat de medicamente, multe medicamente :). oxiton ca sa-mi provoace contractiile si sa te nasc, xilina si nospa in uter ca sa se dilate colul mai repede, mialgin ca sa nu mai simt durerile (n-a functionat, m-a luat de cap, dar durerile erau la fel de intense.. ar fi trebuit sa stiu de la nasterea fratelui tau) si la final, peridurala. care peridurala de data asta a fost sfanta, mi-a luat durerile, am simtit doar presiunea capului tau pe colul meu uterin. si am impins :).

in noaptea asta tu faci o saptamana si pot sa-ti spun ca esti cuminte, ca dormi linistit, uneori chiar si 3 ore legate, ca esti tolerant si plangi doar cand nu mai poti de foame / sete / singuratate. stai chiar si 20 de minute singurel si te uiti in zare cu ochisorii inca tulburi, si dai din manute si picioruse, iti pregatesti muschii pentru marea descoperire a lumii. esti dulce si mic, si daca iti vorbesc te linistesti si ma asculti atent. la baie iti place si stai cuminte in apa, te superi doar cand te scot din apa

fratele tau este extrem de curios in legatura cu tine, cum esti prin apropiere, cum incearca sa te atinga, sa te mangaie, sa te descopere. te place foarte tare si ar sta in permanenta in preajma ta sa te descopere. i-am explicat ca esti al nostru si ca esti fratele lui si e vesel si fericit. o sa va jucati impreuna

o fi de la sarcina, o fi de-adevaratelea.. dar e cald, nene! cea mai mare dorinta nu mai e nici macar sa nasc, ci sa-mi smulg piela de pe mine, poate mi-o fi un pic mai racoare..

in rest, nicio noutate, copilul meu se simte bine in uterul ma'sii si sta acolo. eu tot consult horoscoapele cu personalitatea copilului in functie de ziua nasterii, si el tot imi trage clapa :))

dar n-as putea sa ma plang, mi-am pus cat de cat lucrurile la punct, a se citi drumurile la casmb, afp 4 si 6, ing, protectia copilului, notariat, alpha bank etc etc
azi am depus dosarul pentru alocatia lui alex - 12 iunie, da? ei bine, banii vor sosi dupa 20 august.. tara asta e in totalitate o gluma proasta..

alex e bine, mananca bine, doarme bine, creste foarte frumos. pe zi ce trece ma uimeste copilul asta cat de minunat poate sa fie, si frumos, si destept, si cum se catzara, si cat de repede invata diverse lucruri, si cum intelege tot ce-i spui.. e o minune si il iubesc la nemurire, inainte sa-l am nu mi-as fi imaginat in veci ca pot iubi atat de intens si de liber
si nu, nicio femeie nu-l va iubi vreodata asa cum il iubesc eu :D

saptamana in care

am cumparat un apartament (luni), am vandut o masina - ma rog, am facut actele (joi) si am inchiriat apartamentul (vineri)
dar n-am nascut un copil :D
asta a fost saptamana trecuta, bravo mie, m-am descurcat foarte bine, sunt mandra ca am reusit cu toate, mai ales in stadiul avansat de graviditate in care ma aflu

iar daca e sa vorbim de stadiu de graviditate, ei bine, azi fac 40 de saptamani batute pe muchie. Si nu, noul pui de om nu doreste sa ma cunoasca altfel decat pe dinauntru
nu-i nimic, il mai las o saptamana sa se bucure de lichidul amiotic si de hrana venita prin cordonul ombilical si de toate celelalte beneficii ale statului in uterul mamei

ma simt mare si grea, si ma misc greu si ma dor toate organele interne cand incerc sa ma intorc de pe o parte pe alta. Dar am un tonus bun, ma simt bine eu cu mine si cu Alex si cu bebelusul din burta. Azi e o zi buna :)

cum imbracam gravida

pentru ca gravida aceasta intra in luna a 9-a si este MARE si nici nu doreste sa mai investeasca in alte haine, se confrunta inclusiv cu lipsa acuta de chiloti (asa, scurt, pe romaneaste). mda, pana si astia mi-au ramas mici si ma strang
am o rochie lunga, o rochie pana la genunchi, una mai scurta care musai trebuie luata cu ceva strampi, o pereche de pantaloni scurti din denim, o pereche de pantaloni lungi casual si o pereche de pantaloni de casa cam grosi pentru caldurile astea care au venit si m-au dat complet pe spate. a, si 2 tricouri.

cam putin

dubla circulara

mda, 35 de saptamani si vesti bune si mai putin.

Bebe e ok, are lichid suficient, are 2.200 kg, e cu 13 zile mai mic (conform echo), dar toti indicii sunt ok. Ce imi ridica un semn de intrebare / atentionare (nu de ingrijorare, deocamdata) este ca are cordonul infasurat in jurul gatului, de 2 ori. Asadar atentie sporita la nastere, la momentul expulziei, mai ales din partea medicului.. Eu prea putin pot sa fac, poate doar sa-l gadil la talpi sa se rasuceasca in burta - dar in ce directie?! - glumesc, evident. Cum am spus, deocamdata, nu ma ingrijorez (si chiar daca m-as ingrijora, cam ce as putea face?)

Mama, adica moi, este si ea destul de bine, fier, calciu sunt acolo, in parametrii buni. Sodiul nu este, e mai mic, iar medicul spune ca asta inseamna o scadere a proteinelor. Deci mama trebuie sa faca pipi la borcans ca sa vedem daca pierde cumva proteinele pe acea cale. Sau daca nu, ce se intampla? Proteine putine nu e bun, nu e frumos. Deci trebuie luate masuri.

Ca stare generala, ma plang de calduri mari (spre insuportabile.. wtf, sunt 33 de grade la inceput de mai??!), de dureri de spate si solduri, de contractii.
Si daca am ajuns la contractii, sa detaliez un pic, pentru ca la Alex nu le-am avut. Apar mai ales seara / noaptea cand ma relaxez, sunt destul de puternice (imi paralizeaza si muschii gatului) si dureaza spre 30 de secunde. Inutil sa spun ca in timpul asta nu pot sa fac nicio miscare, sunt ca paralizata. Apoi muschii se relaxeaza si pot sa revin la "normal", adica la normalul de balena esuata pe partea stanga.

Sunt mare, sunt grea (desi am luat doar vreo 15-16 kg) si am niste carcei cumpliti noaptea. Yeey.

Chef de sex 0 barat. Bhooo

sa alaptez din nou..

e ciudat cand ma gandesc ca o sa alaptez din nou..  de parca o data cu Alexandru, m-am intarcat si pe mine :) am uitat senzatia efectiva de alaptat

Sunt un fan al alaptarii, e simplu, la indemana si te ajuta sa slabesti, asadar, ce-ti poti dori mai mult ca proaspata lauza in permanenta obosita? Ei, stiu, ti-ai dori multe, dar e bine sa te multumesti cu ce ti se ofera, iar alaptarea este unul dintre lucrurile care ti se ofera, gratis. Ba chiar si cu bonusuri.
Daca si treci usor peste perioada de inceput (aia cu dureri / canale infundate / febra laptelui / ragade), esti o norocoasa si chiar nu vad de ce te-ai opri prea curand din alaptat.

Pe Alex l-am alaptat pana la 9 luni, in conditiile in care eram deja gravida in 5 luni in momentul cand ne-am oprit. Si a mers brici, si l-as fi alaptat in continuare, dar corpul meu a zis stop, e timpul sa ne gandim la cel de-al doilea, asa ca lactatia a scazut treptat, iar apoi s-a oprit. Ultima data l-am alaptat pe 5 ianuarie, tocmai venisem de la birou, cu sanii plini pana la refuz. L-am mufat, i-a ras pe amandoi si asta a fost tot. Din acel moment sanii nu s-au mai umplut, iar el a ramas cu biberoul de lapte praf.

si iarasi, inca o intrebare, oare va dori sa suga si el cand o sa-l vada pe cel mic? daca cere, cu siguranta o sa-i dau, dar, doar asa, ma intrebam, de pe acum, simpla curiozitate de viitoare mama de doi

il simt cum mi se zbenguie in burta si il gadil sau mangai usor pe spate (sau pe fundulet..) si il alint. Dar mai ales ma bucur de perioada asta cat il mai am in burta, cine stie, poate chiar el o sa fie ultimul pe care o sa-l port asa, poate ca un al treilea copil n-o sa mai existe.

si ma gandesc cu drag la ei cand or sa doarma impreuna si cand or sa se joace impreuna, cand cel mic o sa incerce sa tina pasul cu cel mare si n-o sa reuseasca, si cum o sa-l privesca cu admiratie si cu dorinta, si la multe alte delicii d'astea care nu au cum sa nu te induioseze.

marea criza

care vine parca de niciunde, desi stii clar ca sunt lucruri si apasari nespuse si acumulate, si te lasa fara niciun fel de dorinta de nimic. nici de impacare, nici de continuare, nici de nimic. stai si te uiti in sufletul tau, care dintr-o data e foarte gol si la viata ta, care, in afara de copil, este foarte goala si te intrebi cine dracu' esti, dar asta de langa tine cine dracu' este?

si mai rau e ca daca as putea da timpul inapoi nici macar nu stiu ce ar trebui sa fac diferit. sa nu ma casatoresc cu el? sa nu ma casatoresc din dragoste? sa nu fac copil? sa nu raman gravida si a doua oara? cam ce anume n-ar trebui sa mai fac ca sa nu mai ajung aici? pauza.. n-am raspuns

postare de a doua zi de Paste

Pentru ca ba nu am timp, ba am, dar mi-e lene, abia azi mai scriu. Rusine, rusine, am zis ca de data asta ma tin de scrisul pe blog si uite ca iar sunt neserioasa.

Ce s-a mai intamplat din ianuarie pana acum? In ordine au cam fost urmatoarele: bebelusul Alex a facut primii pasi singur (pe la inceputul lui februarie, asadar, la 10 luni si cateva zile, yeeee, bravo, mama), bebelusul Alex si-a tot perfectionat mersul timp de 2 luni, asa ca la 1 an merge deja foarte bine, acum exerseaza alergatul (cam grabit, berbecutzul asta).

A venit si primavara, iar pe 1 aprilie a facut 1 an. Cand a trecut? si de ce asa de repede?! sa mai stea timpul asta un pic pe loc, sa mai stau si eu in starea asta de minunare si de fericire continua.

Ma rog, timpul nu ma prea asculta, bebelusul s-a transformat in baietel, iar eu trebuie sa incep pregatirile (mentale si nu numai) pentru urmatorul bebelus. Pentru ca ma simt complet descoperita.. habar nu am cum o sa-l integrez pe cel mic in viata noastra, ma tot gandesc la el si astept o iluminare divina (?) care nu mai vine. Si daca totul a venit foarte natural la Alexandru, sau cel putin asa a parut, acum inca nu pare nimic cursiv, nimic nu e asezat pe fagasul lui.

La naiba, nici macar nu stim cum o sa-l cheme, despre ce mai discutam?!

Gravida se simte bine, nu mai are dureri de spate, intrucat baietelul merge pe propriile picioare si rar il mai tin in brate mai mult de 2-3 minute. Alte dureri nu are. Stare de spirit are. Cand buna, cand rea, cand tuna si urla, cand e vesela si linistita. Nimic nefiresc in toate astea, de fapt, daca stau sa ma gandesc, de cand tot sunt gravida / alaptatoare, starile mele de spirit au fost mult mai bune (per total).

Sotul meu se simte neglijat. Sunt de acord, imi recunosc partea mea. Care vine din oboseala si din pasiune pentru bebelus. Evident ca nimic nu e intentionat, dar uite ca am ajuns sa-l las pe ultimul plan, iar el simte asta. Naspa, naspa, sper sa nu o ia prea tare pe campii pana imi revin. E un sot bun, cu accese de sot rau (stiti, ala care inca se mai agata de viata de dinainte de copil), si desi stiu ca ar trebui sa fac un efort, parca am o pacla pe creier si nu numai care nu ma lasa sa fac nimic. Atentie, atentie!! totul in comportamentul lui imi spune ca are nevoie de atentie.. dammit, iar eu nu sunt in stare nici macar o pedichiura sa-mi execut (pe asta o aman de vreo 3 saptamani), o masca pe fata, un tuns - coafat si alte asemenea, ca sa nu ma mai simt cea mai sluta balena de pe fata pamantului; as vrea sa ma gandesc la el, sa fiu dulce si spirituala si sa stam la o bere si o tzigara (dada, imi lipseste activitatea asta), dar zilele trec si mie nu-mi iese.

Sarbatorile astea au fost acceptabile (nu ca de Craciun cand a dormit in masina; altadata imi amintesc si povestesc si despre asta), poate unde a venit si primavara si totul e verde si vesel.

Cheers,

wtf?! imposibil sa fiu gravida

cam asta a fost in capul meu a doua oara, timp de vreo 2 saptamani in care am tot facut teste de sarcina. Si daca la inceput erau slab pozitive, stiti, liniuta 2 foarte pala, ei, pe zi ce trecea, totul era din ce in ce mai clar si fara cale de intors.

La 6 luni dupa prima nastere, eram din nou gravida!

Sa o spunem pe-a dreapta m-am bucurat. Chiar asa imi doream sa fie, sa raman din nou insarcinata cat mai repede dupa prima nastere, in asa fel incat diferenta de varsta intre copii sa fie cat mai mica. Si neaparat sa fie baiat (ceea ce si este de altfel, lucky luck).

Dar in continuare nu-mi explic cum s-a intamplat. Pentru ca:

- foloseam metoda calendarului (care nu daduse gres timp de 3 ani inainte de prima sarcina);

- intalnirile amoroase numa' dese nu erau, cu un bebelus de 6 luni care se trezea de 3-4 ori pe noapte, transformandu-ne libido-ul in ceva de domeniul SF-ului;

- dupa cum s-a dovedit ulterior la prima echo, aveam si uterul retrovers, deci cu sanse foarte mici sa raman gravida.

mda, ca sa vezi :)

semne sarcina

Inainte sa raman gravida pentru prima data, am dat cautare dupa aceste doua cuvinte, de pana si lui google i se acrise de atatea semne si de atata sarcina.. dar vezi, eu vroiam sa stiu, sunt sau nu gravida??! si ce cautam eu de fapt era un mare DA pe o pagina de internet.. yeah, right, ca si cand asa ar functiona :))

Iar motivul pentru care il tot cercetam pe google pe toate partile era simplu - eram inainte de perioada cand puteam face testul de sarcina, ca sa si am un raspuns clar, that is. Dar eram nerabdatoare si vroiam sa stiu!

Vreo 3 luni m-am tot analizat si mi-am tot studiat "simptomele", si clar trebuiau sa-mi corespunda cu ce gasisem pe net. De atata analiza mi se umflasera si sanii, mi-era si greata, aveam si gust metalic in gura, ce mai, pe toate le aveam. Dar nu, nu eram gravida, menstruatia venea ceas.

In a 4-a luna m-am mai linistit, m-am lamurit eu cum e cu auto-sugestia si am zis pass, niciun google, niciun semn de sarcina, nimic. Si-am asteptat sa-mi vina ciclul. O zi. Doo. In a treia zi deja ma manca sa fac un testulet :D. Dar am zis sa am rabdare pana luni, cea de-a 4-a zi de intarziere! Mareata zi!

Care luni dimineata a debutat normal, fara nicio senzatie speciala. Dar a continuat cu ceva si anume cu o emisiune pe TVR despre obiceiurile de nunta in zona Olteniei, emisiune la care, surpriza surprizelor.. m-am emotionat si m-a busit plansu'.. Hopaaa! asta ce-o mai fi, de ce lacrimez eu asa cu spor la emisiune despre obiceiuri populare??!

Am luat asta ca pe un semn si am zis e clar, ceva e in neregula cu mine, fie sunt bortoasa, fie am intrat in anul mortii. Speram la prima varianta. Si mi-am cumparat curajoasa 2 teste de sarcina.
Am facut doar unul spre seara, care s-a pozitivat si a fost atat de clar incat nici nu l-am mai facut si pe cel de-al doilea. Acum stiam, eram insarcinata! Yupy doo, am inceput sa topai de fericire, eram gravidaaaa, iar lumea era a mea

Ce vreau sa spun este asa, e greu sa astepti si cauti tot felul de informatii si le aplici la cazul tau concret si te duci cu capul. Iar apoi cand nu mai ai incredere, apare un semn d'asta la care nici nu te-ai fi gandit ca o sa-ti prevesteasca ceva atat de frumos. Viata e de multe ori mai frumoasa decat ne-am fi imaginat..

Gata, incepem

De 2 ore ma tot foiesc prin setari ca sa aleg cea mai frumoasa, cea mai haioasa, ce mai potrivita tema de blog. Si uite ca am obosit, am ales una simpla, poate sunt mai inspirata in alta zi.

Asadar, m-am hotarat sa-mi fac blog; intru de atatia ani pe blogurile de "mamici", sunt deja addicted. Aproape ca nu exista dimineata la birou in care sa nu le iau la rand, in ordine niciodata aleatorie. Si m-am hotarat sa-mi fac si eu blog. Azi-noapte m-am hotarat. Il mai balacaream in gand pe sotul meu (scriu eu si despre sotii gravidelor!!, un picut de rabdare), imi mai planificam blogul, mai dadeam biberonul cu ceai bebelusului.. nici nu stiu cand s-a facut dimineata.

In aceasta ordine de idei, tema principala va fi sarcina si starea de gratie a gravidei, in toooate cele multe 9 luni de sarcina. Fie ca e prima, a doua, a treia, sau a cata o fi, sarcina, ei bine, parca niciodata nu e la fel. Si parca niciodata nu te inveti minte si nu-ti aminesti sa-ti fi fost asa de rau / bine.
Sa ne intelegem, nu sunt vreo specialista si o sa incerc sa ma feresc ca dracu' de tamaie de studii care au aratat si experti care au spus ca.. Nu-mi place sa primesc sfaturi, ca atare nici nu le dau. Sec. Vreau doar sa va povestesc cum e la mine, poate va amuza si va ridica moralul, poate va depreseaza si ma injurati, poate va da incredere ca dupa o noapte de rahat vine o dimineata cu cafea (chiar si decofeinizata).

Personal sunt la a doua sarcina, cam prin 5 luni as we speak. Primul bebelus are acum 9 luni si jumatate si este yummy, yummy, yummy (in general). Deci noi am ales sa grabim un pic procesul de fabricatie, astfel incat produsele finite sa iasa la diferenta de 1 an si 2 luni intre ele. Vedem noi pe parcurs cat de bine ne-am gandit.

Bine te-am gasit lume virtuala
Iacata-ma si eu