e asa de liniste in casa

ca-mi tiuie urechile :) nu chiar, glumesc.. un pic de liniste e bine-venita.

copiii dorm, alex in dormitor cu vichi, iar vlad aici cu mine - l-am leganat un pic si a adormit, i-am pus o paturica peste el (strategic, mai mult peste maini, caci tresare si se trezeste) si acum respira linistit si-si vede de somnul si visele lui

cresc pe zi ce trece si nu ma pot abtine sa nu-i iubesc cu disperare; daca as putea, i-as absorbi cu totul. ba chiar fac si gestul de a-i absorbi, ii trag in piept cu nasul si cu gura, ca sa mi-i mai incorporez inca o data. caci cu fiecare dintre ei am fost una, iar acum cu fiecare dintre ei suntem doi :)

alex e fabulos, cat de bine se misca, cat de repede si de haios alearga, cum aluneca / se impiedica si cade pe burta si scoate un oooo de mirare / dezamagire :)) cum spune mama, tata, a ma (a mea), tu (adica el, nu stie inca de eu), cum anunta ca a facut ca (caca), aratand cu degetul spre fund, cum isi cauta noaptea biberonul printre perne, cum asteapta cumintel sa-i fac laptele daca s-a trezit noaptea mai devreme decat ma asteptam si biberonul nu e gata, si multe multe altele.. multe mutrite si expresii, mult raset si multa fericire pe care nu am cum sa le scriu aici si pe care mi-e ciuda ca o sa le uit, si asa as vrea sa opresc timpul in loc

iar vlad, vlad e minunat, asa cum nu ma asteptam, cum zambeste cu gura pana la urechi si cu cate o gropita in fiecare obraz, cum se roteste in jurul axei proprii cand sta pe burta si cum inainteaza un pic (asa cum a facut ieri, noroc ca am avut inspiratia sa-i pun un fotoliu langa pat), cum prinde din ce in ce mai bine jucariile si le duce la gurita sa le molfaie, cum impinge din picioruse sau cum urla de foame, cerandu-si drepturile

copiii sunt minunati si creeaza dependenta :)
si pentru ca e totusi un blog si poate cineva, din intamplare, citeste ce scriu, indemnul meu e asta: faceti copii, cat va da mana si cat va tin nervii, dar faceti si bucurati-va de fiecare secunda cu ei
si nu va fie teama sa-i iubiti si sa-i pupati, asta nu e rasfat, doar o manifestare a iubirii. si asa cum va manifestati iubirea, sa va manifestati si limitele, barierele, la fel sa va impuneti si regulile
caci eu cred ca ca alaturi de iubire, disciplina e cel mai mare cadou pe care il puteti face copiiilor vostri (citita la Brazelton si constatata ca fiind potrivita mie)