spre deloc, de fapt.
De doua saptamani nu a amai aparut niciun proiect. Si asta imi creaza o stare de discomfort. Am nevoie de proiecte, si de bani, dar si de proiecte. Ca sa am ceva de lucru, un scop, in afara de cel maret si frumos al crescutului copiiilor.
Saptamana trecuta a fost la mare, in camping la Marina Surf. Foarte frumos, 3 zile. Pana Alex mi-a facut o enterocolita. Zbang! Voma in jet luni seara! Panica in tunel, evident. Never ever n-a mai facut asa.. Eh, o fi mancat ceva, o fi baut laptele prea reprede, o fi fost soarele.. Apoi, la doua zile, a picat si Vlad. Apoi Andrei si la scurt timp si eu. Urat, foarte urat, in viata mea nu am vomat in jet... Bleah!!
Asa ca ultimele 2 zile de vacanta ni le-am petrecut exclusiv in camera, bolind si jurand ca nu vom mai pleca cu copiii in concediu. Caci numai vacanta si relaxare nu a fost.. Imi zicea o mamica d'asta "I do it all" cum ca trebuie sa revad unde am gresit si sa nu trag atat de repede concluzia ca e naspa cu copiii in concediu. Ha! Sa mori tu! Really?! Cred ca am gresit cand am permis ca Alex sa ia virusul de enterocolita. Dada, acolo am gresit, trebuia sa ma opun :)).
Anyway, primele 3 zile au fost foarte misto, nu linistite, pentru ca tzancii mei sunt explozii de energie si personalitate, dar foarte frumoase. Cu multa bucurie si multa voie buna. Macar 3 zile. E ok.
Acum suntem la Buciumeni, fara Andrei, dar cu racoare. Si doi bunici care se ocupa de copii. Ceea ce iar e foarte bine, atat pentru copii, cat si pentru mine. Acum era momentul sa am mult de lucru, fir-ar!
Alex vorbeste foarte bine. Si din ce in ce mai mult. Toata ziua repeta ce aude, nu intotdeauna perfect, dar se perfectioneaza rapid. Merge foarte bine pe bicicleta fara pedale, ii place sa aculte povesti, ii place foarte mult sa se joace cu lego (asta e revelatia ultimei luni), stie litere, peste 10 litere, numara singur pana la 5, dar stie succesiuni de cifre si de la 6 in sus. Zilele astea a plouat si dintr-o data a inceput sa cante "babele..oua" de la ploua, ploua, babele se oua :)).
Imi aduce melci si canta mec, mec
Isi defineste teritoriul si lucrurile lui, a meu, a lui Alex, pleaca, patze (lasa-ma-n pace!), iar de ieri am inceput sa-l aud pe "nu viau". Creste :).
Vlad merge foarte bine, spune si el mai multe cuvinte, repeta si mai multe, dar asa, ca prin ceata. Este ca un pui de maimuta. Cum se catzara pe mine, cum sta lipit de mine si cum imita absolut orice. Prinde extrem de repede, trebuie sa vada o miscare de cel mult 2 ori si o repeta si el. Este in continuare foarte atasat de mine si de sanul meu. Asta vine mai ales pe fondul bolii cand a stat o zi intreaga la san. Asta a fost singura lui alinare.
Ii place la san, il cauta, se mufeaza singur, se joaca cu sfarcul, e foarte dulce si jucaus. Experimentez cu el placerile alaptatului si dupa varsta de 1 an si a deliciilor care vin la pachet cu asta :).
Si el creste si imi aduc aminte ca anul trecut pe vremea asta, sau similar, am fost tot aici, in aceeasi camera, acelasi pat. Dar nu reusesc deloc sa-mi aduc aminte fata lui, marimea lui.. Imi amintesc doar ca avea colici infioratoare si ca urla foarte mult. Eram obosita, eram tracasata, eram concentrata, eram grasa, oare? Ce faceam? Ce gandeam acum 1 an?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu